Prezentarea cărţi în vârful Grappa pe 10 iulie ‘05

Prezentarea cărţi “Soldatul Peter Pan” a fost organizzata de Prof.Giorgio Pegoraro şi de Gian Domenico Cortese, (caporedattore) al ziarului “IL GAZZETTINO” din Bassano.În aceste pagine, vă propunem textul lui Giorgio Pegoraro, care deja a fost adjunct cultural al ambasatelor italiane, şi cea din Budapest,deci cunoaşte Ungaria, istoria,cultura şi limba;şi a chiar scris Prefaţa cărţi. Vă propunem aici prezentarea întreagă ce s-a ţinut pe vârful Grappa, duminică 10 iulie 2005.

Bineînţeles, cine va citi  adventuroasa operă a lui Ferdinando Celi, o carte ce aparţine la sfera nobilă a poeziei, dar şi al câmpului de acţiune socială, şi va dori să se oprească pe aceste puţine linii a Prefacţiei mele, va descoperi, fară ajutoril meu, ce gândesc despre autorul cărţi şi despre această obositoare operă. Voi fi nevoit să mă repet, cel puţin în anumite domenii,dar este o frumoasă ocazie de a mă întâlni cu Ferdinando, cu prietenul meu Giandomenico Cortese şi cu Alpini, ce onorează Grappa, cu memoria căzuţilor ce zac în acest Monument, dedicat nu numai Italianilor, dar şi celor ce, provenind din mai multe naţiuni, ca Austria, Germania, Ungaria şi aşa mai departe, şi-au sacrificat viaţa în primul război ce a fost făcut de toată lumea.

Cartea lui Celi ne aduce aminte de un mit. Pentru cine, ca mine este un „antichist” şi s-a dedicat întotdeauna la înţelesul fundamentelor civilizaţiei greco-latine, este o ocazie de a se măsura cu cea ce Platon chema “mitologemă”: pentru că pentru Platon “mithos” era un discurs neadevărat”, numai cea ce se găseşte în “logos”, adică un “discurs adevărat”, este adevărat. Dar există mituri, ce, chiar dacă rămân întraducibil limbajului raţional, pot conţine elemente sacre despre evenimente şi persoane, unde legendă şi istorie se unesc. Aceasta este cea ce Platon şi studioşi moderni chiamă “mitologemă”. Un mit ce spune adevărul.

Să ne gândim mai întâi la istoria lui Peter Pan, eternul copil, ce nu are greutate, ce nu se poate atinge şi ce spune:”Eu sunt tinereţea, fericirea:sunt o păsărică ce a rupt coaja oului!”. Dar Peter Pan-ul din basm vorreste aşa pentru că nu vrea să moară, pentru că el este un spiriduş, ce este o personificare a adventuroasei şi fantastice copilării, ce nu moare niciodată dea totului în inima unui om: cum zice James Matthew Barrie, creatorul basmului:”îmbătrânind nu-l mai vedem,asta-i tot!”.

Şi uite că persoane cu inima nobilă ,ce trec printre mormintele acestui Monument, găsesc locul unde zac rămăşiţele corpului copilului ce nu ezita a întrba şi ce comandează soarele şi ce câştigă fiecare luptă: atunci nu răutăciosul pirat Capitain Hook a fost mâncat de Crocodil, dar chiar copilul ce se îmbrăca cu frunze de toamnă şi cu pânze de paianjen colorate? Şi uite că de mulţi ani cineva dintre noi, unul,una sau mai mulţi dintre vizitaori Monumentului, cineva cine rămâne anonim, dar ce tottusi este prezent, se gândeşte şi chiar depune pe mormântul lui frunze, fire de iarbă, flori de câmp, pentru ca tu, dragă Peter, să poţi să te îmbraci,ca întotdeauna, cu frunze şi fire de iarbă, pentru ca tu să poţi să trăieşti şi în celaltă lume, la fel cum vei trăi în minţile noastre. Şi uite că basmul devine “mit”.

Şi, în sfârşit Ferdinando Celi dezvăluieşte lumii cine eşti tu defapt şi descoperă săraca casă unde te-ai născut şi de unde te-ai pornit ca să vii să mori aici, diparte, în utimele zile ale primului teribil război. Şi atunci mitul devine “mitologemă”. Şi în “logos“, deci în discursul raţional despre realitate, Ferdinando crează o serie de ocazii de înfrăţire între popoare,despre care sper ne va vorbi. Un ultim detaliu: când Alpini, cu 86 de ani în urmă, încercară să recompună corpul lui Peter Pan, găsiră o piatră albă într-un buzunar…Aceasta acum zace pe mormânt lângă el. Ferdinando Celi a descoperit la Rusca Montană, oraşul în România, patria lui Peter Pan, marea(cava) de marmură de unde acea piatră provenea. Ce însemna acea piatră pentru Peter Pan? Era un semn de iubire faţă de patrie? Un semn de iubire dăruitu-i de cineva? Nimeni nu o poate spune? Pentru noi acea pietricică e cu siguranţă un „gând bun”, cum zicea Peter Pan-ul din basm...Gânduri ce vă ridică şi vă susţin în aer”.

Giorgio Pegoraro

Poza paginei  precedente: 1) Prof. Giorgio Pegoraro 2) Gian Domenico Cortese 3)Primarul din Solagna G. Gellň 4) Coro Bassano 5) Anna, fiica lui Francesco Todesco 6) Orio Mocellin din comuna Pove 7) Angelina, Emilio, Caterina, Carla, Ferdinando e Tristano, ce au fost primi ce au ajuns in orasul natal a lui  Péter Pan 8) Alessandra Bellotti din comuna Bassano del Grappa 9) Poza de grup a prezentatorilor cu jurnalista romana Mirela Dragota.  

Stampa a vorbit:  

Duminica 10 iulie 2005 la Grappa  

di Paolo Edgardo Gobbato

Duminică 10 iulie 2005 la popasul Bassano din Vărful Grappa am asistat la un nou eveniment: prezentarea cărţi “Soldato Peter Pan” a lui Ferdinando Celi.

O mică fereastră despre “Marele Război”, ce s-a desfăşurat între aceşti munţi, o minuscolă(tassello) ce ajută Istoria a onora întradevăr cine a pierdut şi cine a câştigat. Pe acest munte foarte mulţi soldaţi şi-au pierdut viaţa, dintre care 22.910 zac în Monumentul din muntele Grappa.

Printre aceşti soldaţi exită unul particolar:”Soldatul Peter Pan”. Un nume de roman, a scris cineva, cine s-a înteresat întotdeauna, pentru că s-a scris despre singurul loc unde, o mână necunoscută şi miloasă,  depone flori, pietre şi scoici de mare. Mormântul unui soldat ce ne-a făcut curioşi: cine era şi care putea fi oraşul său pe pământ maghiar, Ruzskabanya, un loc de negăsit. Cel puţin până când, după multe căutări, Ferdinando eli descoperă că este vorba de Rusca Montană. Datorită acestei descoperiri naşte cartea “Soldato Peter Pan”… scrisă acum în 250 de pagine, îmbogăţită cu o sută de poze, în afară de cele şpte poezii ale autorului şi două poezii a lui Eusebio Vivian şi a lui Giovanni Parolin.

În această răcoroasă dimineaţă pe Grappa multe persoane au intervenit la prezentarea cărţi pentru că această misterioasă şi afascinantă istorie este deja cunoscută televiziuni, jurnalismului şi posturilor de radio. Puterea Internetului a făcut-o cunoscută în toată lumea.

Foarte importantă a fost participarea „Coro Bassano”, dirijat de Lino Lorenzini, ce era ca o ramă pentru această importantă prezentare, făcută de Prof. Giorgio Pegoraro şi de Giandomenico Cortese de la “Il Gazzettino” din Bassano del Grappa.

Mulţi au vrut să participeze la prezentare: Oraşul Bassano del Grappa, Cel din Montana del Grappa, Cel din Montana del Brenta, Comuna Pove del Grappa, Comuna Rosŕ, Consolatul General Onorariu din Romania pentru Nord-Est Italia, Asociaţia Culturală italo-maghiară de la Consolatul General Onorariu al Ungheriei. În cele din urmă fabricele Caminetti Montegrappa, Assipool şi Hotel Miramonti.

Multe au fost persoanele iportante din Comună ce au participat: Gianandrea Bellň Primarul Comunii Solagna, Orio Mocellin Conselierul Comunii Pove del Grappa, Alessandra Bellotti din partea Comunii Bassano del Grappa, Giovanni Zen Conselierul Comunii Rosŕ, Luigi Peruzzo Preşedintele din Montana del Brenta, doamna Novella Franciosi Vicepresedintele Montana del Grappa, Bortolo Busnardo Preşedinte A.N.A. Bassano. Pe lângă corespondenţii nazionali a fost presenta şi jurnalista din Lugoj, Mirela Dragota. Cartea este dedicată lui Francesco Todesco, sculptorului păcii… Azi, în Grappa, a fost presenta şi familia sa.

Publicul 

Soldatului Peter Pan  

de Angela Vidale 

M-am simţit îngrijorată, dar onorată, când prietenul meu Ferdinando Celi,jurnalist-scriitor şi poet, m-a rugat să-i prezint cartea.

Acum, după ce am citit-o, sunt fericită, pentru că este o carte ce m-a emoţionat foarte mult.

“Il soldato Peter Pan” este titlul cărţi şi noi toţi ne gândim la un alt Peter Pan, cel ce s-a născut din stiloul lui Barrie,acel etern copil ce nu vroia să cresca, la fel ca autorul său,Barrie,jurnalist şi el ca Celi. Acesta nu este acel Peter Pan ce nu vroia să cresca;este un alt Peter Pan, născut în România la Ruskabanya. Nici el,poate nu ar fi vrut să cresca,dar a fost nevoit s-o facă şi foarte repede din cauza războiului.

Cei doi Peter au puţine lucruri în comun:data de naştere şi numele. Am citit şi recitit această carte cu multă emotive:partea istorică este cu siguranţă fructul unei căutări (aprofondite)  făcută de Celi ca jurnalist, cu ideile jurnalistice în minte…a riproduce faptele cercând a fii obiectivi. Puţini dintre noi ştiu ceva despre războiul din ’15-’18,până şi eu.

Celi, cu cartea lui ne-o documentat-o. Ne-a povestit şi despre istoria umană şi despre dragostea unui băiat…ca toţi ceilalţi, cu visurile lui. Viaţa i-a dăruit foarte puţin. Fiu illegitim al Mariei Pan şi nerecunoscut al unui militar maghiar,ce trăia în un micuţ orăşel din România,acum Rusca Montană,greu de găsit chiar şi pe mapa Michelin. Cine, dintre noi, a fost în Rusca Montană a văzut cum acele locuri seamănă cu văile noastre. Acolo nu esista evoluţia tecnică şi mediatică ce esista la noi.

Am încercat să-mi imaginez cum era Rusca Montană când trăia cu familia sa. Mama Maria ce lucra în (cava) de marmură,cu mâinile distruse de lucru şi dorinţa de a avea o familie,mai ales Peter,fiul cel micuţ şi singur ce va deveni, contro propria-i dorinţă, un soldat maghiar,chiar de era cu totul român. Acel fiu al său ce va muri pe Grappa,pentru un război ce sigurat nu era a lui. Peter,pornind în război,ia cu el doar trei lucruri:o floare,o scoică şi o bucata de marmură albă. Floarea, dăriută-i de iubita lui,Liliana,cea cu care,spera,la sfârşitul războiului, să rămână până la sfârşitul vieţii sale.

Scoica,cadou din partea lui Ovidiu,marinarul vagabond,cu care va puea asculta marea şi visa de a-l vedea şi de a vedea oraşul ce pe mare trăieşte,Venezia,oraşul cupolelor de aur, descris de multe ori de Ovidiu,şi de al vedea,poate, cu Liliana. Bucăţica de marmură de la (cava) Ruszkita,unde lucra deja de când avea 14 ani,dăruitu-i de la tătucul său Ecobici,în amintire de patria sa. Acei tesauri îl vor însoţi întotdeauna şi vor fi chiar ei ai face curioşi pe Alpini noştri...”Il Vecio(“bătrânul”) şi Antonio”, ce,chiar de sunt obijnuiţi cu moartea,vor rămâne şocaţi de acest copil-soldat,ce nu avea nici semnul bărbi.

Acest copil-soldat ne face să ne deie lacrimile tuturora, de fiecare dată ce citim cartea aceasta. O parte din carte este un document istoric , fructul unei căutări  obiective şi atente făcută de Celi. Cealaltă parte este o istorie de dragoste între Peter şi Liliana, dar nu numai. Sper că cei ce contează ,în sens cei ce pot face ceva,vor da copiilor de la şcoală această carte să o citească. Ar putea deveni,de ce nu, un text şcolar.

Ar putea învăţa copiii despre iubire,toleranţă,vise şi pace.Valori ce par a fi în (declino),dar ce Celi a sublineat în mod atmirabil în această carte,pe care v-o racomandăm. Peter Pan-ul lui Barrie va rămâne întotdeauna un copil,pentru că Barrie însuşi era un copil;nu a crescut sau devenit adult niciodată. Acesta,câteodată,este şi problema nostra:nu vrem să creştem,pentru că a creşte înseamnă a lua viaţa cu responsabilitate. Această carte ne învaţă şi ce este generozitatea...nu contează dacă soldatul Peter Pan este un inamic...îi e foame,şi un pic de pâine a rămas şi pentru el.

Mi-a placut răspunsul ce “Il Vecio” a dat la Antonio când l-a întrebat:”S-a terminat războiul?”.”Il Vecio” i-a răspuns:”Nu,războiul nu s-a terminat…a început pacea!” Azi simţim mai mult ca niciodată nevoia de pace,de a termina războaiele absurde, făcute nu numai de armamente micidiale,dar şi de răutate şi intoleranţă. Poate v-aţi aşteptat o presentare critico-filozofică de la mine…nu pot s-o fac, o carte ca aceasta trebuie doar citită,trebuie să vă lăsaţi să vă emoţioneze şi apoi să reflectaţi. O prezentare filozofică ar fi doar evitat mesajul ce această carte conţine.

Cum zice”Il Vecio”, nu trebuie să terminăm războiul,dar să începem pacea. Peter Pan nu s-a întors în România sa. Zace în Vârful Grappa între mii şi mii de alţi tineri. El,însă, este mai puţin singur şi răspunsul îl veţi descoperi citind  cartea. Pot doar să vă spun că cineva l-a căutat şi găsit în Cimitirul din Grappa.

Acum şi noi ne uităm la Grappa,mai ales într-o zi senină, şi ne gândim la un copil-soldat,Peter Pan, şi la toţi ceilalţi ,ce,pentru o nebunie,cum este întotdeauna răzoiul, nu şi-au mai putut realizza visurile ca cele a lui Peter:a se întoarce acasă,a-şi revedea iubita…şi ,poate,a vedea marea de la Venezia…

Peter,acum, poate vedea Venezia, şi chiar şi marea,de la Cimitirul din Grappa…poate aşa nu se va simţi chiar aşa de singur…

Cerimonia la Rusca Montana

de Gianni Fiorese  

Acordarea Madonninei din Grappa la Rusca Montană, ar fi fost, pentru mine o a doua ocazie de reîntoarcere în România, în “Ţara perdelelor albe!”.

Ştiu foarte bine că lumea din Rusca Montană sunt foarte ospitali, dar în acel 5 noiembrie 2005, nu mi-aş fi imaginat niciodată că această a doua vizită ar fi fost o descoperire şi pentru mine.

Primul popas este în Primărie, unde a fost recostruită o scară superbă din marmură albă de la (cava) de la Ruschita, o localitate din Rusca Montană, ce se abinează cu toată construcţia refăcută. Pe un părete al Primăriei a fost pusă o targă, unde este indicat Muzeul “Monte Grappa”, făcută şi dăruită de la “Coro Bassano”.

Este o frumoasă zi cu un soare de toamnă şi, Primarul Dorin Ecobici, ce poartă banda tricoloră(roşu, galben şi albastru), este pe stradă şi ne aşteaptă cu toată primăria.

În continuu ne îmbrăţişăm, ne salutăm şi ne prezentăm, ca nişte vechi prieteni ce se reîntâlnesc; prezentăm statuea “Madonninei dinGrappa”, o liberă interpretare scultoree realizzata de “Geso de Campese”(Gianni Gnesotto) şi toţi, admirând-o, preţuiesc această mică operă scultoree.

Între timp trupa televisiva de la TVR, ce a ajuns la Timişoara, reprinde această importantă întâlnire, între timp ce Primarul ne conduce în Primărie, unde este “Museo Monte Grappa”, ca să facă ufficială acordarea “Madonninei” şi dăruirea unei copii a cărţi “Soldato Peter Pan”, scrisă de Ferdinando Celi, ce Dorin Ecobici nu reuşeşte să nu răsfoiască. O mică cerimonie de la o întâlnire ce m-a făcut să plâng şi ce, chiar dacă am făcut multă stradă, aş reface; dar, totul nu se termină aici, pentru că mergem toţi în Piaţa “Monte Grappa”. Ajungem în Piaţă cu statuea în mână, intrăm în această verde Piaţă şi aici rămân şi mai surprins de disponibilitatea ce ne demonstrează toţi, aşteptându-ne cu miile în această, deja faimoasă Piaţă “Monte Grappa” din Rusca Montană din România…

În mijlocul Pieţei există “Monte Grappa”(în miniatură, făcută de marmură albă şi gri), unde pe vârf Ferdinando şi Michele pun frumoasa “Madonnină”, sculptată la Pove, şi apoi cei din Comnuna Rusca Montană o vor fixa definitiv.

În Piaţă mulţi sunt “Ruspercani”(locuitorii Ruscăi) şi două clase a şcoli din Rusca; cei mici Ruspercani ţin în mână mici bucheţele de flori ce simbolezează cele două bandiere: cea română şi cea italiană…

Toţi aplaudau: când eram în Piaţă cu statuea o mulţime de oameni ne aplauda, în frunte cu primarul şi Conselieri din Comună şi câţiva poliţişti din Comună; cea ce mă face să-mi deie lacrimale, mai ales când Papa Ortodox a binecuvântat cu un turibol “cântăreţ”(mulţi clopoţei prinşi de o crenguţă) şi cu apa sfânţită  sculptura , însoţit în rugăciuni de doi bisericeni, îmbrăcaţi cumsecuvine.

Când s-a terminat cerimonia, primarul ne invită la prânz într-o mare sală unde nişte doamne din orăşel au deja pregătit două mese cu tot felul de bunătăţi şi ne servesc mâncări româneşti.

O frumoasă zi ce mă face să descopăr adevărata prietenie între două popoare de unde, datorită acestui faimos Peter Pan,  s-a născut o frumoasă prietenie ce, pe lângă ce aduce cultură, produce şi iubire  şi înfrăţire între două popoare diferite.

Binecuvântarea Ortodoxă a Măicuţei

Depunerea Măicuţei

Gianni cu un copil

Copiii prezenţi la cerimonie.

Diplome de Onore

Primarul Ruscai Montană, Dorin Ecobici, dupa  ce a acordat lui Ferdinando Celi Diploma de Onore, a mai acordat una lui Michele Todesco pentru sculptorul Geso da Campese - Gianni Gnesotto

DIPLOMA DE ONORE

Se acorda prezenta diploma domnului FERDINANDO CELI cu semn de recunostinta si multumire pentru laboriosa cercetare desfasurata la valoarea descoperirii adevaratei identitati a soldatului PÉTER PAN si a pasiuni care a realizat 2 carti despre acesta tematica reusind a impreuna toate actiunile umanitarie cu Asociatia A.i.Sol., in scopul ajutari comunitati din Rusca Montană.

DIPLOMA DE ONORE

 Se acorda prezenta diploma domnului GIANNI GNESOTTO GESO DA CAMPESE

MULTUMIRI SI RECUNOSTINTA DIN PARTEA PRIMERULUI COMUNEI RUSCA MONTANĂ, DORIN ECOBICI SI AL CONSILUILUI LOCAL PENTRU SCULPTURA "MAICUTA DIN GRAPPA"(“MADONNINA DEL GRAPPA”) REALIZATA DE DUMNEAVOASTRA SI DONATA COMUNEI RUSCA MONTANĂ